duminică, 2 mai 2010

ceva.

Dinamica e scopul in jurul caruia se invarte viata ei. Un univers coplesit de mandrie si euforie, dupa care alearga toata firea ei, acea fire egoista si puternica.
Dorinte de suprematie iau nastere incet, invaluind-o intr-o negura a ultimei sale dimineti. Ultimei sale sperante.
Ea insusi decade. O surprinde intunericul, fara nicio farama de soare intrata prin perdea, ca inainte. Niciun gand, nicio vointa. Nimic nu o mai poate salva. Nu are puterea de a continua aceasta lupta problematica incinsa pe nedrept.
In continuarea delirului de disparitie, o unda o trezeste la realitate. Isi da seama de constiinta. Ea nu era asa. Nu inainte de el. Radiind a gingasie, se ridica usor, plapand, si isi intinde palmele. Camera e invadata de libelule de pe nu stiu unde. Una dintre acestea, una neagra, i se aseaza pe palma. Nervoasa de ghinionul purtat de aceasta, o striveste rapid si o lasa sa cada pe jos. Iar mai apoi isi ia rapid rochita cea alba si pleaca desculta, lasand usa larg deschisa si scufunzand casa intr-o lumina lugubra.
Calcand alene pe pietrele parasite de vlaga, il vede acolo.. el e. Fara nicio expresie, fara sentimente, fara valori morale. Doar stand si privind-o...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu