luni, 8 noiembrie 2010

Nu stiu y0 de-astea

Am scris de curand o alta "chestie" si ma gandeam la cat de ciudati suntem noi, in general, uneori. Bine, daca majoritatea nu se simte, ma refer la cativa.
"Imi vorbeste. Nu stiu ce, nu il mai ascult, am pierdut de ceva timp firul. Oricum nu inteleg nimic din ce zice. Dar ascultandu-i vocea, vorbind, soptind, strigand, imi creste nevoia de cearta, de contradictie.
Acum stau la geam si ma uit la lume, cu spatele la el. Ii aud vocea acuzandu-ma si zgomotul facut de tramvaiul care trece la distanta de o strada. Oamenii se misca in fata-mi, umbla si alearga ca niste nebuni lacomi. Masinile pornesc din nou, dupa cateva secunde de asteptare in fata unui semafor, alearga pe sosea, fug una dupa alta.
Nimeni nu mai vorbeste acum, el si-a terminat monologul. Ma intorc si primul lucru pe care il vad sunt ochii lui verzi privindu-ma crud dar plini de misterul lui neinteles, totodata.
-Scuza-ma, ai zis ceva? Nu am fost atenta. ii spun, cerand o discutie aprinsa cu tonul meu prefacut".
Bine, si in "chestia" de mai sus apare elementul acela problematic al timpului, care aparea si in postarea precedenta, deoarece ma pune pe ganduri serios.
In fine, restul e aiurea.. :)

Prea multa agitatie.

Am scris o "mini-descriere" azi, cat ma plimbam in parc. Imi imaginez ca toti va ganditi "duuh, cum sa te plimbi singura in parc?:/". Bine, nu va imaginati ca am mers in parc si m-am pus pe o banca si am stat si m-am uitat la cer. Am trecut pur si simplu printr-un parc cat am mers sa-mi reincarc cartela. :))
"Parcul e gol. Frunzele galbene danseaza purtate de vantul rece, zboara in aerul intepator, sfarsind pe trotuarul crud si umed. Bancile pustiite isi spun povestile scrijelite, in bataia vantului.
In departare se vad lumini, aceleasi lumini care nu au de gand sa inceteze vreodata din a se insufleti una pe alta, lumini zgomotoase care alearga incontinuu si neincetat, neobosite si neatinse de liniste."
Si ma gandeam cat de mult se agita toata lumea din jur. Opresti pe cineva pe strada si iti spune "stai, nu am timp acum, ma grabesc. vorbim altadata". Pai stai frate, crezi ca altadata o sa ai timp? Toti functionam asa. Toti alergam dupa timp ca niste copii mici dupa dulciuri sau alte chestii de genu' care aparent ii fac fericiti, toti ne grabim spre ceva ce nu o sa atingem, oricum, niciodata. Si bine,nu ca as vrea sa zic ca e bine sa-ti pierzi timpul, nu intelegeti gresit, dar ma gandeam ca nu mai are nimic niciun farmec. Totul se rezuma la a termina ceva cat mai repede ca sa-ti ramana cat mai mult timp pentru... Pentru ce? Nu stiu, probabil pentru stat pe mess, pentru seriale online sau pur si simplu pentru stat si uitat pe geam. Mi se pare aiurea. Suntem incapabili de a ne controla si de a ne impune un stil propriu si unic de viata, fiecare se "grabeste". Pentru ce? Pentru ce naiba va grabiti toti?

Gojdu: atmosfera.

Aceasta este o postare dedicata in totalitate valorii, familiei, casei si banilor Anitei, care a selectat "dialogurile" de mai jos, acestea fiind, evident, adevarate.

Situatia 1: Un elev eminent a fostei clase 7A se chinuie sa faca rost de o carte de la minunatul Domn Popa timp de 20 de minute.
Elev: -Imi dati va rog doua loturi ?
D.P.: -N-o avem.
Elev: -Ba da, trebe sa o aveti.
D.P.: -N-o avem.
Elev: -Ba da.Am vazut-o odata trecuta pe un raft.
D.P.: -Da' cine-o scris-o?
Elev: -Caragiale
D.P.: -Ba nu el o scriso.
Elev: -Ba da !!!
Gelu, prof de rela, care asistase la conversatie: -Ba da el a scris-o.
D.P.: -Atunci n-o avem.
I love happy ends. :)


Situatia 2: Un elev al clasei 8A se intalneste pe coridor cu Domnu' Popa si incearca sa fie politicos.
Elev: -Buna dimineata Domnu' Popa!
D.P.: -Dimineata pe dracu', dimineata era cand am mers eu cu gastele la pascut.
Elev: -Da cate gaste aveti?
D.P.: -50!
(Vai, neam de neamu' nostru, adunat cu tot satu' bunicilor si cu toti prietenii de la tara n-o vazut atatea gaste la un loc)


Situatia 3: Dira intra in clasa dupa ce o eleva a fost prinsa fumand de catre profesorul de serviciu pauza trecuta.
Dira : A 8-a, vreti sa-mi spuneti ceva?
Anita: Da , ca s-a produs o extorsiune a unui degajament, intr-o apa !
Remus : De la care nu am putut sa dorm cu nevasta-mea in pat!
Dira: Ce ??
(Pacat ca nu stiti faza, doam' diriginta)
:)

vineri, 5 noiembrie 2010

Biscuitii "oreo", o noua senzatie a secolului 21.

Cui nu-i plac biscuitii oreo?
Mie, sincer, mi se par genial de deliciosi. In general nu-mi plac biscuitii, nu stiu de ce, dar astia mi se par unici (probabil datorita reclamei bune facute de profa de muzica). A, pentru necunoscatori, profa noastra de muzica facea azi-vara reclama la biscuitii oreo pe centru. :))
In concluzie, biscuitii oreo sunt mirobolanti.

Cum sa te loveasca profa de fizica peste fund? :/

Vineri, 5 noiembrie 2010, ora aproximativ 11 fara 25. Sala 4 a "colegiului national emanuil gojdu, oradea" da test la fizica, la d'na 'soara Berchez. Eu, proaspat mutata in ultima banca- randul de la geam, sunt rugata sa adun testele de pe randul respectiv.
Trec pe langa banci, citindu-le rapid raspunsurile de pe foile deja date la altii care inca ma intrebau in disperare cum e la x, subpunctul y. Adun intr-un final toate testele, i le duc la profa, care statea rezemata de catedra, mandra de sine, gandind probabil ceva in genul "Bine ma, hai ca le-ai dat la astia o perversa ca pe Targu Ocna". Mergand inapoi in banca mea, ma opresc in banca din fata sa ne plangem impreuna ca habar n-am avut la test, cand.. POC!
Toata clasa izbucneste in ras, si, in spatele meu, profa statea cu testele rulate gramada in mana fix in fata feselor mele.
"Doamna profesoara, ce faceti?"
Vi s-a intamplat vreodata o chestie de genu'?
Post Scriptum: e amuzant daca o cunosti pe profa, daca nu, n-are farmec :d

joi, 4 noiembrie 2010

Funny people.

De curand, datorita unor prieteni : Luca, care mi-a dat un video pe cand imi faceam bagajele si nu eram atenta si Vlad, care a avut chef intr-o seara de sambata in timp ce noaptea isi croia drumul spre zori de niste videouri amuzante, mi-au spus despre tipii de la ilariant.
Ma gandesc ca majoritatea dintre voi ii cunoaste. Pentru necunoscatori : Sunt niste studenti, "argheleni" tipici, tăți vorbesc așe, care stau in Cluj la faculta. Mai exact, sunt trei tipi : Alex (care de altfel arata foarte bine), Mihai si Vlad, si inca o tipa care sta cu ei, Lavi.
Deci, care-i treaba cu astia? Ei fac niste filmulete de scurt-metraj, intre 2 si 4 minute, in care prezinta mai multe prostii facute de ei.
Cautati pe youtube si va luminati. Merita vazut, pentru doritorii de senzatii tari. Hohote adica, nu va ganditi la prostii. :)

Despre.

Mi-am dat astazi seama de un lucru, aparent inutil, dar specific mie: pun prea multa sare pe cartofi.
Poate ca nu numai pe cartofi, dar in general pun prea multa sare pe mancare. Imi strica tenul, imi mareste cantitatea de hormoni, provoaca sete, si eterna reclama cu "excesul de sare dauneaza grav sanatatii". Mi se pare aiurea. Adica, uite, mie personal nu mi se pare ca am nimic in neregula, nimic de gen vreo problema psihologica sau vreo schimbare fizica din cauza faptului ca pun prea multa sare pe mancare.
Postarea asta nu are nicio logica, niciun rost, nicio idee concreta. E pur si simplu ceva facut pe moment.
Mai are careva vreo 'defectiune' de genul? Nu neaparat cu sarea, cu orice.
Post Scriptum : Nu ma credeti nebuna din cauza faptului ca am postat ceva de genul asta pe blog. Toti avem iesirile noastre aeriene. Sau.. poate ca nu toti. :)