Prospetimea umeda a aerului imi strabate parul, adierile calde si imbalsamate imi mangaie obrajii luminati palid de luna plina de deasupra-mi. Becul strazii palpaie galbui, zbatandu-se in lintoliul noptii adanci. Stele-mi hranesc interesul, plopi imi alina durerea. Miresme de primavara, papadii, si petale purpurii si aromate se-nvart in jur necontenite, neobosite, necoplesite de esenta serii violet.
Si ma trec fiori cand ma gandesc ca voi pleca.
O vrabie-mi trece efemer prin fata, cu un ciripit ce se scufunda incet in orgoilul serii.
Ma dor pasii mei marunti, anevoiosi, alene. Imagini mii mi se-nvart in fata odata cu aerul cald, inmiresmat, ce-mi inunda pieptul.
Departe, pe-un mal, salciile curg triste si se lasa pe-o oglinda enorma a vazduhului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu