vineri, 18 iunie 2010

Ploaie la amurg.

Norii imi rapesc privirea. Intortocheati, fastuosi. Cladirea galbuie, prafuita, atat de simpla, de frumoasa, patrunsa de inaltimea superba a cerului, de asfintitul purpuriu.
La una din ferestrele cu rame drepte, de lemn maro, atat de clasice, se zareste cineva. O fetita ce isi inghesuie picioarele pe rama mica a geamului. Le-a scos, acum le flutura fericita incat nici nu vede teroarea produsa de amurgul dramatic asupra-mi. Nici nu o simte in aerul cald al apusului de iunie.
Pasari canta.
Tuna. Ah, se revarsa cerul.
Fetita se sperie. Ii e frica de tunete. Intra rapid inapoi in camera.
Dar eu... ? Mie nu imi e frica de tunete, eu le ador. Profunde, puternice.
Doar eu mai raman afara, in ploaia lenta care se incepe. Dar ploaia se transforma in furtuna...

4 comentarii: