Aroma. Picaturi grele, pline de viata se lasa usor de pe niste frunze trecatoare. Un zambet purtat de vant alaturi de o papadie ii cuprinde rochia albastra. Un suras agale ii trece prin par, ii trece fiori si o floare i se agata in carlionti. O mireasma pluteste intr-o departare apropiata, ajungand-o, luand-o pe sus in spirale infinite si ametitoare. Garoafe si narcise i se rasucesc in bucle.
Dar ea nu simte. Ea nu vrea sa simta, ea nu stie sa simta. Ea nu mai e. Vazduhul o simte, o stie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu